Sari la conținut

Vineri, 20 noiembrie 2026

Cronica zilei de ieri, povestită pe înțelesul tuturor

Istoria Azi

Antichitate și Ev Mediu

Canibali în Scoția medievală: Mit sau realitate?

Sawney Bean: O legendă fără dovezi? # Ucenici ai foamei: Tainele antropofagiei în Scoția Evului Mediu Mâncatul de carne umană rămâne unul dintre cele mai puternice tabuuri ale civilizației.…

Canibali în Scoția medievală: Mit sau realitate?

Sawney Bean: O legendă fără dovezi?

Mâncatul de carne umană rămâne unul dintre cele mai puternice tabuuri ale civilizației.

Imaginea unui om hrănindu-se din trupul unui alt om stârnește un sentiment universal de groază. Totuși, istoria dovedește că fenomenul a luat forme diverse, motivate fie de nevoia crudă de supraviețuire în războaie, fie de credințe religioase complexe. Documentele istorice sunt pline de astfel de episoade, mai ales în perioadele de criză alimentară severă.

Un exemplu emblematic este colonizarea Jamestown din Virginia, în secoul XVII, unde arheologii au descoperit resturile osifice ale a cel puțin un individ, probabil sacrificat sau ucis pentru a fi mâncat de supraviețuitori.

Studierea acestor narative anterioare ne oferă o lentilă prin care putem examina modul în care legendele se metamorfozează de-a lungul veacurilor, dezvăluind percepția contemporanilor asupra limitei rezistenței morale a semenilor lor.

În contextul britanic, figura cea mai celebră a antropofagului este asociată cu Sawney Bean.

Cum a prins Cleek femeile și copiii?

Legendele îl plasează în secoul al XVI-lea, pe litoralul regiunii Ayrshire, unde acesta, alături de soția și descendenții săi, ar fi pângărit și consumat călători nevinovați.

Narația susține că abia după ce un supraviețuitor a reușit să scape și să ceară ajutor, monarhul a ordonat trimiterea unei forțe militare pentru capturarea și execuția familiei.

Totuși, această poveste suferă de o lacună temporală semnificativă: prima mențiune documentată a lui Sawney Bean apare abia în surse englezești din secoul al XVIII-lea.

Deși se presupune că mii de persoane ar fi dispărut în decursul mai multor decenii, niciun registru contemporan nu consemnează o serie de dispariții neexplicate care să susțină această teorie.

Mai mult, termenul „Sawney” era la acea dată un epithet peiorativ utilizat pentru a-i eticheta pe locuitorii din nordul Marelui Britanie, ceea ce sugerează că întreaga construcție narativă ar putea fi o invenție retroactivă.

Cum s-a transformat imaginea lui Cleek?

Mult înainte de popularizarea mitului lui Bean, cronicarii locali relatau existența unui alt personaj misterios: Christie Cleek, originar din Perth.

În jurul anului 1339, se spunea că acest individ își extindea capcanele pentru a prinde femei și copii, pe care îi omora și îi consuma ulterior.

Datele disponibile despre Cleek sunt extrem de limitate, iar nicio referire directă nu a supraviețuit din perioada activității presupuse. Etimologia numelui său derivă dintr-un termen vechi gaelic care denumea un tip specific de cârlig metalic. Variantele mai târzi ale legendei indică faptul că ar fi folosit acest instrument pentru a-și smulge victimele de pe cal.

Prima înregistrare scrisă de care dispunem astăzi provine din cronica lui Andrew of Wyntoun, redactată la începutul secolului al XV-lea, deci la câțiva zeci de ani după faptele relatate.

În acest text, Cleek este descris ca un om de condiție umilă, un țăran neînfrumusețat, care capturează „femei și copii” pentru a-i mânca. Deși știm că exista cel puțin o cronică contemporană faptelor, aceasta s-a pierdut în timp, pierzându-se posibilitatea de a verifica varianta inițială a legendei.

Odată cu progresul cronologic, povestea s-a îmbogățit cu detalii noi. Cronicarul Walter Bower, scriind cu câteva decenii mai târziu, menționează că lui Cleek i se alăturase „soția sa feroce” în acțiuni, deși nu se precizează explicit natura legăturii lor.

Cum s-a rafinat legenda în secolul XIX?

Naratiunea adaugă că amândoi au fost în cele din urmă arestați, înmânați instanțelor locale de judecată și condamnați la o „moarte rușinoasă”. Pe măsură ce secolele au trecut, profilul social al personajului s-a transformat.

El a fost promovat din statutul de țăran simplu la cel de măcelar, o ocupație care oferea o logică internă în contextul legendei, dat fiind accesul la cuțite potrivite pentru tranșarea victimelor.

Cu toate acestea, sursele cele mai vechi nu fac nicio referire la meseria sa, deci această asociere rămâne o interpretare ulterioară.

Ascensiunea socială imaginară atinge apogeul într-o versiune din secoul al XIX-lea, care îl prezintă pe Cleek ca un negustor bogat și căsătorit, născut în Dumfries.

Se spunea că simpla evocare a numelui său era suficientă pentru a face liniște pe copiii zgomotoși, un efect de frică care se păstra timp de un secol întreg.

Sursa: Historia

Din același capitol

Scrisori de la cititori

Nicio scrisoare încă. Fii primul care adaugă un gând sau o precizare.

Scrie cronicarului

Scrisorile apar după ce sunt citite de un moderator.